Plenare
gesturi, simple, delicate,
Te-au
coborât de undeva, întâietate...
Răzbat
cu teamă-acest fior,
Ca
să te pun într-un decor
Al
paginii nerupte încă,
Al
glasului ce zace încă
Cu
grijă preschimbat în gesturi
În
minte, mimică...și resturi.
Cuvinte-alese
pentru-a mea mireasă
Am
hotărât să las.
Căci,
devenind a eului crăiasă
Și-a
inimii stea luminoasă,
Vicisitudinile
au pierit.
Și-n
testament am tipărit
Al
meu simplu și calm univers,
Ce-n
unanimitate l-am purces.
Revendicându-mi,
temător,
Lipsa
de reciprocitate și de dor.
Și
astfel duc acest demers
În
punctul mort al ultimului vers
Dar tu
să știi că, deși nu te-am aflat,
Te-am
scris acolo unde rar am cutezat
Să pun
cerneală, să te răsfoiesc,
De
frica iminenței ultimului vers...
