Icoana în Ortodoxie
Biserica
Ortodoxă ne învaţă că icoanele sunt reprezentări bidimensionale, sensibile, ale
Persoanelor Treimii, ale Mântuitorului, ale Maicii Domnului sau ale îngerilor
şi sfinţilor.Icoana fiind deasemenea o prezenţă harică, ea păstrează o legătură
vie între rugător şi cel reprezentat.Sfinţii Părinţi la Sinodul al VII-lea
Ecumenic de la Niceea, din 787, ne învaţă că cinstind icoanele, îl mărturisim
direct pe Dumnezeu. Rolul icoanei este acela de a transpune, de a înălţa mintea
şi inima omului către contemplarea lui Dumnezeu.Aşadar icoana reprezintă chipul
omului transfigurat, devenit vas ales al Duhului Sfânt.
Ortodoxia are ca fundament dogmatic al
cinstirii Sfintelor Icoane întruparea Fiului lui Dumnezeu, iar aceasta deoarece
Dumnezeu S-a făcut văzut ochilor noştri, S-a descoperit în persoana Fiului Său:
“Şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi”(Ioan 1, 14). Sfântul
Ioan Damaschin, unul dintre cei mai mari apărători ai cauzei creştinilor din perioada
iconoclastă, ne spune că “de n-ar fi venit Hristos în trup, nu ne-am fi
inchinat la icoane.Dar pentru că Hristos, venind pe pământ, ni S-a arătat ca
icoană a Tatălui şi cu chipul ipostasului lui Dumnezeu în El, aşa îl pictăm şi
noi în icoană”. Un alt temei principal al cinstirii Sfintelor Icoane este
“chipul divin” din om(Facere 1, 26). Şi în acest sens ne spune Sfântul Teodor
Studitul că “faptul că Dumnezeu însuşi a creat omul după chipul şi asemănarea
Sa arată că iconografia este o lucrare dumnezeiască”.Acelaşi sfânt ne spune mai
departe că “un Hristos indescriptibil ar fi un Hristos netrupesc”, căci
principalul argument al ortodocşilor împotriva iconoclaştilor era realitatea
omenităţii lui Hristos.Un alt temei îl aflăm de la Sfântul Vasile cel Mare care
ne ajută să deosebim idolatria de adevărata închinare “în duh şi în adevăr”.
Astfel, “cinstirea adusă icoanei se îndreaptă către cel înfăţişat pe icoană.”
Ne închinăm icoanei lui Hristos ca Unuia ce este Dumnezeu Întrupat, care ne-a
răscumpărat prin jertfa Sa pe Cruce. Ne închinăm icoanei Născătoarei de
Dumnezeu ca celei ce s-a făcut prin ascultare “biserică sfinţită şi rai
cuvântător, lauda fecioriei prin care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a
făcut”. Ne închinăm icoanei sfinţilor ca unora ce sunt prietenii lui Dumnezeu,
jertfitori pentru El, ca prin pătimirile şi biruinţele lor să ne sfinţim şi
noi, să ne aprindem de râvna de a le urma în trăire.
Contextul istoric în care s-a stabilit cinstirea
Sfintelor Icoane
Criza
iconoclastă a fost strâns legată de problema hristologică ce a divizat
creştinismul răsăritean în secolele V, VI şi VII.Această criză a început în
timpul împăratului Leon III Isaurul şi a continuat sub domnia fiului său.
Sinodul al VII-lea Ecumenic, al II-lea de la Niceea, ce a adunat 350 de
episcopi ortodocşi, a respins oficial iconoclasmul, socotindu-l erezie.Astfel
Sfinţii Părinţi participanţi la acest sinod au stabilit că cel ce nu se închină
icoanei lui Hristos, nu se închină nici Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana
vie a nevăzutului Dumnezeu.
Rostul icoanei în viaţa creştinului-ortodox
Doctrina despre
rolul icoanelor, raţiunea existenţei lor, a fost lămurită de Sfântul Ioan
Damaschin, care ne spune că icoana există pentru că originalul nu poate fi
prezent.Icoana, ca reprezentare perceptibilă a divinului, reprezintă nevoia de
concret a persoanei umane. Totodată, icoana nu este o simplă imagine sacră ci
ne dă sentimentul real al prezenţei lui Dumnezeu sau a sfinţilor. De asemenea,
creştinul se roagă înaintea icoanei lui Hristos “cu frică şi cu cutremur” ca şi
cum ar sta înaintea lui Hristos Însuşi, fără a considera icoana idol.
În concluzie, prin Întruparea Fiului lui
Dumnezeu, valoarea icoanelor este deosebită. Sfinţii, cărora ne rugăm prin
intermediul ferestrei către Cer, care este icoana, mijlocesc în faţa Tronului
Împăratului Împăraţilor şi noi astfel putem să murim păcatului, să fim vii
dreptăţii(Petru 2, 24) şi să ne învrednicim dobândirii Duhului Sfânt, căci
aceasta este scopul vieţii creştine.
Să lăudăm dar pe Dumnezeu întru sfinţii Săi, căci “pe ei cinstindu-i, pe
Tine Te slăvim şi Te cinstim”!
