Un ultim vers...

Deprinsu-m-am cu valul grijilor de mâine,

Cu gât uscat încearcă să mă-ntâmpine,

Al morții ceas. Ori eu nu vreau a face

Din aur.. zaț și cu mormântu-mi pace.

Refuz să cred c-au dispărut poeții,

Nu pot gândi... lăsați mi sunt pomeții...

Nu m-am născut în astă lume incoloră.

Nici n-am crezut că vocea-mi tremură din oră-n oră...

Adusu-mi-am aminte că trebuie să las

În fabrica de lanțuri: lacăt și bun rămas...

Patimilor ce le privesc ca pe-un deces

Al sufletului și neasemuit regres.

Și cum de nu găsesc un ultim vers?